Despre carte: 1966 / Singura diferență dintre salonul Mac și alte unități similare este că are o singură atracție: lângă bar pe un loc special platformă înălțată, realizată sub formă de tavă, susținută de trei coloane în stil corintic, se sprijină o bucată de beton, fără formă, de beton obișnuit cenușiu, cu marginile rupte și bucăți de armătură ieșind din ele, într-un cuvânt, de genul dvs. ar găsi în orice haldă de construcție. Un vizitator ocazional va arunca o privire indiferentă la această structură ciudată și va ridica din umeri. Un obișnuit vă va explica probabil că aceasta nu este doar o bucată de beton, ci o parte (deși una foarte nesemnificativă) a faimosului zid al Berlinului, iar tu, mulțumit de răspuns, vei bea ceva ca un martini uscat și ieși, uitând imediat ce s-a spus. Și probabil doar o persoană din o mie va încerca să conecteze aceste detalii disparate: covorul ars și pătat de băutură, mișcările leneșe și pașnice ale proprietarului salonului, care în niciun caz nu se potrivește cu privirea lui trecătoare, dar destul de atentă, pe care o aruncă următoarei persoane care intră, chiar acolo, întorcându-se însă către blonda care stă lângă el la masă, o bucată de beton pe o platformă înălțată lângă bar - și devine clar că proprietarul salonului poate spune o mulțime de lucruri interesante despre combinația acestor detalii disparate. Mai ales pentru cei care au crescut într-o lume în care, slavă Domnului, nu mai există Zidul Berlinului, nici Germania de Est, nici Stasi și poliția ei....